Plus de titres de Zodier
Description
Producteur : Andrew Barabancea
Compositeur : Edouard Bondar
Compositeur : Andrew Barabancea
Compositeur : Mario Morar
Auteur : Edouard Bondar
Paroles et traduction
Original
Dragostea nu ține, liniștea e în trecere.
Sufletul mi-e plin ca după petrecere.
Ploaia nu se aude din vina amintirilor.
Vreau ceva să pot să devin eu frica lor, că am ajuns să dau mâna numai cu străini și să uit de unde-mi vin rădăcini. Știu o casă în care toate rănile trec.
Știu o cameră în care pot să mă pierd.
Știu o mamă care mă așteaptă la piept.
Știu un tată care nu ar vrea să mai plec pe acasă cât mai greu.
Pe acasă cât mai greu, pe acasă cât mai greu.
Pe acasă cât mai greu.
Lumea mă iubește în cuvinte.
Fiecare zi e un nou rând, dar undeva, uitată în minte, e o carte cu titlul Eu din trecut.
Fiecare noapte mă duce mai aproape de nicăieri. Fiecare gol marcat mă face să uit de propriul careu.
Omul e unu la sută apă și de restul e amintiri.
Că oriunde ar ajunge în viață, se întoarce la rădăcini. Știu o casă în care toate rănile trec.
Știu o cameră în care pot să mă pierd.
Știu o mamă care mă așteaptă la piept.
Știu un tată care nu ar vrea să mai plec pe acasă cât mai greu.
Pe acasă cât mai greu, pe acasă cât mai greu.
Pe acasă cât mai greu.
Știu o casă în care toate rănile trec.
Știu o cameră în care pot să mă pierd.
Traduction en français
L'amour ne dure pas, la paix passe.
Mon âme est pleine comme après la fête.
La pluie n'est pas entendue à cause des souvenirs.
Je veux que quelque chose puisse devenir leur peur, que je sois arrivé à serrer la main uniquement avec des étrangers et à oublier d'où viennent mes racines. Je connais une maison où passent toutes les blessures.
Je connais une pièce où je peux me perdre.
Je connais une mère qui m'attend.
Je connais un père qui ne voudrait pas que je rentre à la maison aussi fort que possible.
À la maison aussi fort que possible, à la maison aussi fort que possible.
A la maison aussi fort que possible.
Le monde m'aime en mots.
Chaque jour est un nouveau tournant, mais quelque part, oublié dans l'esprit, il y a un livre intitulé Moi du passé.
Chaque nuit me rapproche de nulle part. Chaque but marqué me fait oublier ma propre loge.
L'homme est constitué d'un pour cent d'eau et le reste n'est que souvenirs.
Que partout où il finit dans la vie, il retourne à ses racines. Je connais une maison où passent toutes les blessures.
Je connais une pièce où je peux me perdre.
Je connais une mère qui m'attend.
Je connais un père qui ne voudrait pas que je rentre à la maison aussi fort que possible.
À la maison aussi fort que possible, à la maison aussi fort que possible.
A la maison aussi fort que possible.
Je connais une maison où passent toutes les blessures.
Je connais une pièce où je peux me perdre.